Războinicul luminii

Sunt zile bune si zile mai pun bune... dar putine sunt alea in care nu ma gandesc la tine iar celalalte Sunt zile pline de melancolie in care imi spun: daca as fi stiut atunci ceea ce stiu acum...


"Pentru Războinicul luminii nu există dragoste imposibilă.


El nu se lasă intimidat de tăcere, de indiferenţă sau de respingere. Ştie că – în spatele măştii de gheaţă pe care o folosesc oamenii – există o inimă de foc.


De aceea, războinicul riscă mai mult decât ceilalţi. Caută neîncetat dragostea cuiva – chiar dacă asta ar însemna să audă de multe ori cuvântul „nu”, să se întoarcă acasă învins, să se simtă respins în trup şi în suflet.


Un războinic nu se lasă pradă fricii când caută ceea ce îi e necesar. Fără dragoste, el nu e nimica."


Paulo Coelho, Manualul Războinicului luminii.


La fel eu fara tine nu sunt decat un punct intr-o lume atat de nebuna... nu ma voi multumi niciodata cu restul... te vreau inapoi asa cum esti asa cum te-am cunoscut... te iubesc! te iubesc ca un nebun... azi mai mult ca ieri si mai putin ca maine... iarta-ma!

Cine esti tu straine!!!

Un singur suflet,un simplu copil,o singura inima, O simpla amintire,o dragoste pierduta, Un simplu joc si doar o amagire Ciudat cum acest chip angelic poate aduce atat de multa durere unei singure persoane... Cu zi ce trece ti-e dor mai rau, De-acel sarut atat de dulce,...... Cu zi ce trece plangi mai mult ca nimeni inapoi nu o aduce... Mereu spuneam'sa sufar? Nu e firea mea'insa acea privire calda n-o voi putea uita. Un suflet cald si-o inima de vis ce zac in pieptul tau copile M-au rascolit,mi-au dat fiori, Am ras si-am plans de-atatea ori, Un sigur raspuns primesc las tot cine esti tu straine???

Castigi, pierzi, plangi, razi, zambesti, iubesti, urasti, simti, existi si stii ceva? Visezi, zbori, te avanti, te arunci, plutesti si da... e doar viata, esti doar tu si infinitul s-a ascuns in ochii tai...

Bagabontul tau...

Povestea mea e simpla si va spun totu` in fata

Orice baiat a trecut prin asta,macar odata in viata

E vorba de viata de pe strada cu traiul printre bagabonti

Cu fete tari,bani,fraieri,jmecheri,domni si hoti

Putea sa fie de ajuns ceea ce am obtinut

Dar am vrut ceva mult mai mult (accidentat)

Am intalnit o fata care mi`a zambit

Recunosc k pt o clipa m`am simtit mai fericit

Dar tot ea e motivul pt care azi e rau

Am doar resentimente si prea multe pareri de rau

Asa se intampla cand parintii nu iti dau voie sa gandesti

Cand ei ca sa te protejeze nu`ti dau voie sa traiesti

Tovarasii mei mi`au spus k e un caz nefericit

Dar cel mai rau acum e k nu pot schimba nimic

Ma simt pierdut printre zecile de randuri scrise

Acum tre`sa uit de frumoase promise

Nu stiu ce cred parintii ei,dar mama nu cresut un prost

Nu ma pot impaca cu gandul ca a fost

Mi`ar placea sa fie si ea printre noi acum

Sa ma priveasca in ochi sa ma asculte cand ii spun



Tot ce iti spun e sa am asculti putin

Macar acum nu ma trata ca pe`un strain

Am pierdut anii iesind pe strada cautan un rost

Nu`mi pare rau de ce am facut nici de ce am fost

Imi pare rau ca nu vrei sa vezi cat imi e de greu

N`am crezut k poate fii atat de rau

Chiar de n`am vrut ai ramas febletea sufletului meu

Oi fi eu bagabont da raman bagabontul tau...

o noua zi

"-ma asez la birou, tastez cateva randuri, tu esti offline... le sterg si ma gandesc ca va veni o zi cand iti voi spune multe si le vei intelege si le ve adopta, le vei gazdui undeva in inima ta si nu ai sa le uiti niciodata, pt ca dragostea e pt viata toata...." zicea el si ea tacea... lumina era prea puternica, ochii ei mici cu sclipirea aia ce o gasesti doar la una` ma farmeca si ma duce departe de noi, de voi, departe de ea.... ( prea multe cuvinte... pe scurt... ,mai devreme sau mai tarziu... sentimentele sunt aceleasi...)

No Comment

Love of my life, Iubirea vietii mele,
You hurt me, M-ai ranit,
You broken my heart, Mi-ai rupt inima,
Now you leave me Acum ma parasesti.
Love of my life can't you see, Iubirea vietii mele chiar nu vezi,
Bring it back bring it back, Adu-o inapoi,adu-o inapoi,
Don't take it away from me, Nu o du departe de mine,
Because you don't know what it means to me Pentru ca nu stii ce inseamna pentru mine,

Love of my life don't leave me, Iubirea vietii mele nu ma parasi,
You've stolen my love you now desert me Mi-ai furat iubirea si acum ma eviti
Love of my life can't you see, Iubirea vietii mele chiar nu vezi
Bring it back bring it back, Adu-o inapoi,adu-o inapoi,
Don't take it away from me, Nu o du departe de mine,
Because you don't know what it means to me Pentru ca nu stii ce inseamna pentru mine,

You will remember when this is blown over, Iti vei aduce aminte cand se va termina,
And everything's all by the way, Si cand vei avea tot alaturi de tine,
When I grow older, Cand voi fi mai batran,
I will be there at your side, Voi fi acolo langa tine
To remind how I still love you Sa-ti amintesc ca inca te iubesc
I still love you Inca te iubesc
I still love you Inca te iubesc

Bring it back bring it back, Adu-o inapoi,adu-o inapoi,
Don't take it away from me, Nu o du departe de mine,
Because you don't know what it means to me Pentru ca nu stii ce inseamna asta pentru mine,

Love of my life, Iubirea vietii mele,
Love of my life. Iubirea vietiï mele.

iarna trecuta....

Dau drumul la player, pun cd-ul cu Luna Amara şi te urmăresc venind printre aburii din baie, înfofolită în halat, cu părul încă ud.

Îţi dau o cană cu ceai fierbinte, te sărut şi mă duc la geam. E o zi frumoasă azi. După multe zile înnorate, a ieşit soarele, iar tot oraşul e alb, cu un cer foarte, foarte albastru. Am ieşit mai devreme şi ne-am jucat în zăpadă, ca doi copii, tăvălindu-ne, făcând bulgări şi cazemate, fugărindu-ne. Lumea din parc se uita la noi şi zâmbea. 2 tineri nebuni ce se iubesc, nu au cum să nu te bine-dispună. Mi-a plăcut că au venit fetele, ne-am făcut echipe si împreună am făcut un om de zăpadă.

Şi bichon-ul ăla alb, care alerga prin zăpadă, de nu vedeai decât nişte ochi şi un bot mic şi negru mişcându-se, şi fugea cu noi şi se gudura pe lângă tine şi era să ne dărâme omul de zăpadă? Omul de zăpadă uriaş, avea 2 metri, au venit toţi copii din parc să-l admire şi să-şi facă poze cu el.

Acum, soarele e pe ducă şi cerul a căpătat o nuanţă roşiatică. Vine noaptea. Se înnorează şi începe să bată vântul…

A venit seara, stăm pe canapea,tu te joci pe hi5, eu mă uit la televizor, iar în fundal încă se aude Luna Amara. Mă ridic, mi-e poftă de nişte vin fiert cu scorţişoară. Mă întorc în cameră, sting televizorul, aprind lumânările parfumate din cameră şi sting lampa. Pui laptopul pe masă, iei cana de vin şi te cuibăreşti lângă mine, privind pe geam. A început din nou să ningă, cu fulgi mari şi pufoşi. Te ridici şi aprinzi beculeţele bradului de crăciun şi vii şi te ghemuieşti lângă mine. Mă uit în ochii tăi şi regăsesc luna pe care o vedeam vara. Şi nu ştiu dacă e luna sau reflexia flăcării de lumânare sau pur şi simplu lumina ochilor tăi, dar ştiu că de fiecare dată când mă uit în ei descopăr lucruri noi şi vechi şi sunt la fel de fascinat ca şi prima oară şi mă pierd, la fel ca şi prima oară…

Începi uşor să mă săruţi, muşcându-mă de buze, în timp ce te întinzi, trăgându-mă deasupra ta. Din player începe să răsune Rosu Aprins, în timp ce halatul tău se desface încetişor…

Te ridic şi te duc în braţe, în pat, te întind în cearşafurile albe patate de petale de trandafiri rosii şi te admir, apoi mă urc lângă tine…

Şi geamurile se aburesc, acoperind fulgii de nea, care acum cad încetişor, aşternându-se cum ne aşternem noi pe cearşaf…

Şi pielea ta miroase a scorţişoară.

Şi trăim un vis de iarnă…

ganduri in noapte...

E târziu în noapte, ca de multe ori când încep să scriu. Mă uit la luminile de afară, felinare şi lumini de la case, iar dacă n-ar fi înnorat, aş vedea şi cerul.

E târziu în noapte şi stau în faţa micului meu ecran de la pc, ascultând melodii-de-demult pe care le-am ascultat amândoi când te ţineam în braţe şi când te sărutam şi când îţi ziceam_cuvinte_pe_care_le_ţii_minte şi acum şi pe care continui să ţi le spun. Şi mă gândesc la tine şi scriu, scriu ca un disperat, punându-mi ideile şi visele pe text digital. Dar gândurile mi le păstrez şi emoţiile mi le păstrez, nu le pot introduce în această lume virtuală. Desigur, până şi cuvintele afişate pe desktop pot naşte emoţii, dar am să te rog ca atunci când citeşti să le şopteşi şi să le asculţi, şi să-ţi imaginezi că ţi le şoptesc eu. Şi am să te rog să faci asta cu fiecare text pe care ţi-l trimit. Iar atunci când voi fi lângă tine, am să ţi le şoptesc eu. Pe cele vechi şi altele noi. Şi am să-ţi şoptesc ce ştii deja, dar îţi place să auzi şi îţi place să mă priveşti în ochi când ţi-o spun. Priveşte-mă, am să te las să vezi prin mine, n-am motive să mă ascund, n-am motive să mă mint. O şoaptă şi o privire, un sunet, o mângâiere, o îmbrăţişare, un sărut, toate îţi spun “te iubesc” mult mai bine decât ţi-o pot spune eu, în cuvinte.

Şi cu toate astea, cuvintele sunt cele care umplu acest text şi altele ce au fost şi altele ce vor veni. Le aşterni pe hârtie, le aştern pe tastatură, le citeşti pe monitor şi le simţi, le ţii minte, pe unele le notezi. Şi cuvintele sunt cele care nu spun nimic şi spun totul, în acelaşi timp. Dar privirea ta face mai mult decât o mie de cuvinte. Şi zâmbetul tău la fel. Aşa că, atunci, când o să vin, nu vorbi, doar lasă-mă să te ţin în braţe şi să te sărut. Şi priveşte-mă şi spune-mi din priviri tot ce simţi.

Cuvintele sunt de prisos şi cuvintele curg, acum, târziu în noapte, cum poate n-au mai curs de mult. Şi mă inspiri şi eşti o muză, eşti mai mult decât o muză, eşti tu şi tu eşti totul, ştii asta. Ne-am spus mii de cuvinte şi o privire e de ajuns. Inocenţă, foc, pasiune, vis, iubire, tristeţe, şi mai mult foc, veselie, puritate, din nou inocenţă şi din nou foc, mare şi lună, le-am văzut pe toate în ochii tăi şi nu m-am săturat şi nu mă satur de ele.

Şi nu vreau mai mult decât privirea ta şi un sărut atunci când mă trezesc dimineaţa, nu vreau şi nu-mi trebuie mai mult ca să fiu fericit. Şi chiar dacă sunt departe de tine, tot aproape sunt, pentru că îţi simt mereu prezenţa şi aroma părului tău mi-a rămas în amintire, la fel ca şi buzele tale catifelate şi pielea ta fină. Şi multe, zeci şi sute de amintiri, unele plăcute, câteva dureroase, dar până la urmă a ieşit cu bine. Şi am fost nebun după tine şi am făcut tâmpenii pentru tine şi n-am putut să renunţ, pentru că nu pot. Şi din nou îţi spun cuvinte şi cuvinte care înseamnă tot şi care nu înseamnă nimic , pentru că ce simt pot sau nu pot să exprim prin cuvinte sau gesturi sau poate pur şi simplu simţi ce simt şi eu şi nu mai e nevoie de cuvinte, devin de prisos, cum sunt de multe ori, pentru că, aşa cum ziceam, o privire spune mult mai multe, cel puţin privirea ta.
Şi uite aşa, cuvinte curg, fără să-mi dau seama, acum, târziu în noapte, când mă gândesc la tine, aşteptând să ajung din nou lângă tine.

Mai e puţin. Şi vom opri timpul în loc şi vom lăsa cuvintele să curgă…

Dimineti de aprilie

“Degetele se plimbă pe spatele tău, ca o adiere de vânt, dându-ţi fiori de plăcere, în timp ce buze moi şi o răsuflare caldă îţi ating ceafa şi umerii. Un mormăit şi o şoaptă în urechea ta îţi spun “neaţa”. Te întorci, îmi vezi focul din priviri şi îl stingi cu un sărut, lung şi din ce în ce mai fierbinte. Mă tragi deasupra ta şi mă înlănţuieşti, mă zgârii uşor pe spate în timp ce-mi muşti buzele. Mă uit în ochii tăi şi văd acea privire sălbatică, plină de dorinţă, plină de foc. Ai scăpat de orice fel de inhibiţii, iar inocenţa din ochii tăi s-a dat la o parte şi a făcut loc pasiunii şi dorinţei.
Şi mă transform în vampirul pe care ţi-l doreai, iar colţii mei încep să se plimbe pe gâtul tău, atingându-te, tachinându-te, făcându-te să visezi şi să gemi, aşteptând muşcătura…
Şi muşcătura vine, dar nu era cea la care te aşteptai. E mult mai puternică şi mult mai intensă, o mică durere, dar în scurt timp, valuri de căldură îţi inundă trupul, de sus până jos, făcându-te să gemi, făcându-te să ţipi, făcându-te să tremuri, făcându-te să vibrezi în timp ce îţi pierzi minţile de plăcere. Apoi, sfârşită, adormi în braţele mele, în braţele vampirului.
Te trezeşti în miez de noapte, cu o sete pe care nu ţi-o poţi explica, o sete pe care apa nu o satisface.
Intri în baie, te priveşti în oglindă, ochii îţi devin aurii strălucitori, ca de foc, iar apoi ţi se ivesc colţii. La început te sperii, iar apoi înţelegi. Vampirul te-a transformat, fără să-ţi dai seama, iar acum ai devenit a lui, ca el, împărtăşind amândoi nemurirea şi puterea. Vii în pat, mă trezeşti şi plecăm la vânătoare…”

Degetele se plimbă pe spatele tău, ca o adiere de vânt, dându-ţi fiori de plăcere, în timp ce buze moi şi o răsuflare caldă îţi ating ceafa şi umerii. Un mormăit şi o şoaptă în urechea ta îţi spun “neaţa”, trezindu-te din visul tău cu vampiri. Te întorci, îmi vezi focul din priviri şi îl stingi cu un sărut, lung şi din ce în ce mai fierbinte…

Iubesc, deci exist!!!

Traiesc de-o viata balansandu-ma intre decizii contrare, ma invart intr-un univers de contraste. Aleg mult si culeg prost. Tanjesc sa invat regulile comparatiei sanatoase, dar nu izbutesc sa diferentiez binele de mai bine, raul de mai putin rau. In vreme ce altii traiesc in parul vietii, eu merg, indarjit, in raspar.
Ma incapatanez sa iubesc femei pe care le vreau smulsi din lumi ce-mi sunt pe de-a-ntrgul straine si, dupa nesfarsite luni de plans si truda, ma fulgera durerea ca n-as putea vietui nici o singura zi langa cea pe care am luptat s-o imblanzesc.
E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos ca nu stiu sa iert, ca nu pot sa uit. Ma invart ametitor intr-un univers de contraste, dar n-am curajul sa opresc planeta, nu-ndraznesc sa vreau sa cobor. E primavara. E frig. E frumos.



"Dincolo de bine, dincolo de rau. Despre iubire"

bagaj sufletesc

"Nu e suficient să avem reguli şi o pildă frumoasă sau două. Iertarea este personală."
Am incept cu aceasta fraza si am sa va explic de ce va vorbesc despre iertare...

„Trăim într-o societate care ştie puţin despre iertare; căreia puţin îi pasă de iertare. Cred că o cauză majoră ce contribuie la distrugerea relaţiilor în cultura noastră este absenţa iertării. Cultura noastră ne împinge să fim ne-iertători. Sunt adulaţi şi apreciaţi cei ce nu iartă. I-am făcut eroi pe oamenii ce ucid şi-s răzbunători.”(Mc.Arthur)

Este o adevărată artă să ştii să-ţi ceri iertare. Mai ales dacă eşti orgolios. Mi s-a întâmplat de curând să rănesc doi prieteni foarte buni şi pe moment să nu-mi dau seama cât de deviant a fost comportamentul meu. După ce am realizat cât de grav a fost, mi-am cerut scuze, şi mi-a fost foarte uşor să fac asta, pentru că mi-am recunoscut vina.

Tot secretul este să conştientizezi atunci când răneşti pe cineva, şi să-ţi recunoşti vina. Şi asta nu pentru că se spune că ,,greşeala recunoscută e pe jumătate iertată’’, ci pentru că o să te simţi mult mai bine atunci când recunoşti că ai greşit. Cel mai greu este cu persoanele care, deşi realizează că au făcut rău altora, au tendinţa de a se disculpa(uneori chiar şi eu), sau, mult mai grav, de a arunca vina asupra celeilalte persoane sau a minimaliza greşeala făcută.
Nu sunt psiholog, scriu din propria-mi experienţă şi/sau a prietenilor mei.



Da, nu e uşor să-ţi ceri iertare, şi depinde foarte mult de maniera în care o faci, dar, înainte de a-ţi lua inima-n dinţi pentru ,,mea culpa’’, gândeşte-te bine, fii sincer, doar tu cu tine, şi analizează tot ce ai făcut sau ai spus şi pune-te în situaţia persoanei pe care ai rănit-o. Atunci îţi va fi mult mai uşor să spui cuvintele magice, chiar şi dacă eşti cel mai orgolios şi mai mândru din acest univers. Mai gândeşte-te că nimeni nu e perfect, cu toţii greşim, dar contează foarte mult să recunoaştem asta.

Nu lăsa timpul să treacă. Am auzit că există persoane care nu mai vorbesc multă vreme cu cei faţă de care au greşit – din jenă, sau pentru că nu ştiu cum să îşi ceară iertare, sau consideră că, dacă lasă timpul să treacă, vina se va diminua. Fals! Cu cât rezolvi mai repede neînţelegerea şi spui ,,cuvintele magice’’, cu atât va fi mult mai bine. De ce să stai să te perpeleşti, să nu-ţi mai iasă nimic pentru că te macină dorinţa de a rezolva o problemă? ,,Îmi pare rău’’, ,,îmi cer scuze’’, urmate de explicaţiile de rigoare, sunt foarte simplu de pronunţat şi vei simţi o mare uşurare.

Nu-ţi fie teamă de reacţia persoanei faţă de care ai greşit. Dacă vei primi un refuz, sau o ,,amânare’’ a iertării, nu înseamnă că cel sau cea faţă de care ai greşit nu se gândeşte sau nu îi pasă sau nu vrea să treacă peste întâmplarea respectivă. Până la urmă, tu eşti cel care a greşit, şi trebuie să aştepţi ,,cuminte’’ verdictul. Poate că sună bine în teorie, dar crede-mă că şi practica e constructivă, am simţit-o pe pielea mea! Succes!

Şi inainte de toate iarta, arunca toata energia negativa acumultata si toate frustrarile si ia-o de la capat. Nu lasa paharul sa se umple si numai asa vei putea fi fericit... pare imposibil... dar crede-ma... e mai usor decat crezi... nu trebuie decat sa incerci si cum spunea un filzof " „cel mai lung drum începe cu un pas" Şi drumul meu tot cu un pas a început şi încă îl parcurg cu paşi mici, de bebeluş, pentru că nu am curajul de a face un pas mai mare, pentru a parcurge o distanţă mai lungă deodată.dar o sa-l am intr-o zi!

Astazi imi este dor....

Astazi imi este dor ... Am impresia ca au trecut pe langa mine atatea clipe pe care nu am stiut sa le pretuiesc. E intensitatea cu care traiesc acest sentiment al amintirilor, al momentelor importante care mi-au marcat drumul spre viata. Cu fiecare clipa care trece ma adancesc mai mult intr-o uitare de sine care nu e tocmai nimerita pentru mine, mai ales in momentul acesta...

Ma intreb daca mai exista ceva in lumea asta in afara de suspiciuni, reprosuri, suparari, invidii, prostie, nepasare, interese si ganduri rele. Ma incapatanez sa cred ca exista ceva bun, orice, macar 1% din tot ce se intampla.
Viata are un mod ironic de ne arata ca putem merge mai departe. Toata suferinta poate fi depasita numai daca suntem alaturi unul de altul. Uneori in viata noastra simtim ca totul se prabuseste, simtim ca nimic nu mai e ca la inceput si dorim o schimbare, vrem altceva. Mergem mai departe, merg mai departe... departe de problemele ce ma coplesesc, departe de tot ce e in viata mea, bun, rau... din viata mea.

Ştii, când florile din nou s-au ofilit,
Când păsările departe au zburat,
Când norii de tristeţe nu mai plâng, -
De ce îmi ceri tu mie-acum

Să nu mai fiu trist?!?

Au îngheţat toţi mugurii pomilor,
Toate cântecele mute-acum par,
Toate visele fără sens acum sunt, -
Şi nu-nţeleg de ce tu crezi că pot

Să nu mai fiu trist?!?

Nici stelele pe cer nu mai clipesc,
Nici păsărelele în parc nu mai ciripesc,
Iar totul pare-a fi întunecat, -
Şi tu ai vrea

Să nu mai fiu trist?!?

Nu pot privi soarele,
Iarba să o păşesc nu îmi mai doresc,
Să vreau şi tot nu aş putea să mai iubesc, -
Iar tu îmi zici

Să nu mai fiu trist!?!


Nu pot… Să nu mai fiu trist!!!

Cineva spunea 'ca prin scris si vorbit se vindeca sufletul'. Se pare ca la mine nu are efect... sunt din ce in ce mai trist... se pare ca ma reprezinta... cu toate ca sunt o fire vesela.

E chiar atat de greu? Se pare ca tristetea si fericirea sunt surori si merg mana in mana... nu putem trai fericiti daca nu exista si putina tristete... cred!
Tristetea este atat de neagra, atat de cruda! Te face sa fii nedrept, sa fi rau si nefericit! Te face sa nu mai ai puterea de a lupta pentru ceea ce ai crezut ca este al tau, te face sa te inchizi intr-o cochilie si sa traiesti din amintiri! Amintiri UNICE, pe care tristetea le va sterge cu timpul...

'Zambeste ca nu stii niciodata cine se poate indragosti de zambetul tau'... spunea o vorba. Daca nu am avea tristete nu am sti sa pretuim fericirea si nici amintirile. Problema este sa stii sa te ridici din tristete, sa nu lasi niciodata sa te cuprinda amagirea clipelor de ieri, totusi maine este un nou rasarit de soare si nici o furtuna nu tine o suta de ani si... fericirea va veni cand nici nu te astepti.

Oare ce traim cu mai multa intensitate ... fericirea sau tristetea?

As vrea sa trec mai usor peste toate, sa alung tristetea, sa redevin ceea ce am fost. As vrea sa gasesc o sita care sa cearna tot trecutul meu. Sa lase suferintele sa zboare, sa se dezintegreze in neant, iar eu sa raman doar cu ce a fost frumos, cu amintiri care sa ma faca sa zambesc cu nostalgie.

Asa as pasi mai increzator in viitor, nazuind la culmi pe care n-am indraznit sa le escaladez pana acum, sa ma bucur de aerul rarefiat pe care au privilegiul sa-l respire doar cerbii si acvilele, sa ma pot intoarce apoi revigorat printre oameni.

Salbaticia naturii sigur m-ar face mai puternic pentru jungla vietii in care traiesc, cu amintiri si sperante la un loc.

Daca as reusi toate astea, atunci sigur as putea sa zambesc, desi ochii inca imi mai tradeaza o unda de tristete.

Si as mai vrea ca zambetul sa se transforme pe nesimtite in ras, in pofta de viata... chiar daca cineva m-a atentionat ca rasul e un animal periculos...

Uff...!


Ce inseamna sa fi trist?
Cel mai trist moment e atunci cand te afli singur in propriul tau interior!

In drumul meu,
In gandul meu.

E ceata.

Trec prin ea, ma-intorc acolo.
Ma-imbarc spre ea, m-apropii...
Vad blocuri...
......
Fuck!!!!
Ma-intorc,

La drumul meu
Spre casa.
In gandul meu...
SPRE EA

And I`m so happy...It`s over...The nightmare It`s over ...
Finish am spus !

Multumesc ! Multumesc , Andreea A, Cristina, Claudia, Adina, Cristiana, Madalina R ... Multumesc ... pentru tot si pentru ca existati.


p.s.Omul cel mai fericit e acela care face fericiti pe cat mai multi oameni!

poate maine

Poate intr-o alta viata vom scrie alte pagini
Fara sentimente,balade poate n-o sa mai fim straini
Nu m-am schimbat de atunci, am dezgropat destul trecutul
M-am trezit prea mult cu perna-n brate crezand ca esti tu
Dar tu nu era plecai spre o viata noua
Am pe obraz raze de soare dar in sufletul meu ploua
Nu mai am puterea de atunci , atunci luptam-n doi
N-am nevoie de tine, dar am nevoie de noi
Singur alerg prin ploi, ispitit ca de un pacat
Si te-as cauta dac-as afla pe ce drum ai plecat
La revedere draga mea, la despartiri zambesc oricum
Fara tine nu mor dar nici nu traiesc…
Se spune ca iubesti o data in viata, o singura iubire
Atunci cum se face ca suferim la orice despartire
Ne simtim mai neatenti , mai nervosi, mai multe slabiciuni
Mai singuri pe plaiuri mai vulnerabili la minciuni
s-au schimbat prea multe-n viata mea va spun intr-una
Da parca pleaca nori cand apari se calmeaza furtuna
Inima mea a luat-o razna striga sperand sa auzi
Si chiar nu inseamna ca nu plang daca n-am obrajii uzi
Alergam doar dupa bani vedeam asa un viitor
Acum am portofelul mai plin putin dar patul gol
Amintirea ta mi-e dusmanul cel mai de temut
Si cand dragostea vorbeste parca tot pamantu-i mut
Ciudat inca-ti simt absenta pare aberant
Da stai de prea mult timp in inima mea fara flotant
Doamne fa-o fericita ca-i un inger pe pamant
Mai bine orbesc decat sa o mai vad vreodata plangand
Sper sa ajunga ce-si dorea sa invete sa lupte pentru vise pline
Sa invete ca fericirea ei e departe de mine
Sa invete sa aleaga cand are de ales sa nu mearga pe drumul pe care a mai mers
Sa ajunga sa gaseasca sprijin iubind un pervers
Si ce mai conteaza acum care a gresit mai des
Care a iubit mai intens care pe care n-a inteles
Si ce mai conteaza acum…..
Da undeva candva ne vom revedea si atunci pasarile vor canta
Poate intr-o alta viata
Ne vom aminti
Poate intr-o alta viata vom mai fii copiï

It`s over pe dracu :-j

Si uite cum ... Nu stiu ... uite cum tot imi pasa si ... tot ma doare ... si uite cum .. uite cum trec peste mine si tot ... imi cade o lacrima pentru ea .. si ... chiar de as fi vrut nu as fi putut opri`o ... trebuie sa o las sa cada ... trebuie sa imi revin ... trebuie sa nu par slab ... dar sunt ... sunt slab ! Si nu pot face nimic in privinta asta ... uite cum sute de zile au trecut si credeam ca mi`a trecut ... si n`a trecut ... sau ... a trecut dar totusi mai e ceva acolo ce ma chinuie si ma injunghie fix unde doare cel mai tare .. In momente d`astea ce pot eu sa fac? Cand nu mai pot fi indiferent... nu mai pot sa uit de nimic ... si cand totusi imaginile ce le credeam uitate de mult imi vin in minte ca niste spini ce inteapa mai tare ca orice altceva....