Dau drumul la player, pun cd-ul cu Luna Amara şi te urmăresc venind printre aburii din baie, înfofolită în halat, cu părul încă ud.
Îţi dau o cană cu ceai fierbinte, te sărut şi mă duc la geam. E o zi frumoasă azi. După multe zile înnorate, a ieşit soarele, iar tot oraşul e alb, cu un cer foarte, foarte albastru. Am ieşit mai devreme şi ne-am jucat în zăpadă, ca doi copii, tăvălindu-ne, făcând bulgări şi cazemate, fugărindu-ne. Lumea din parc se uita la noi şi zâmbea. 2 tineri nebuni ce se iubesc, nu au cum să nu te bine-dispună. Mi-a plăcut că au venit fetele, ne-am făcut echipe si împreună am făcut un om de zăpadă.
Şi bichon-ul ăla alb, care alerga prin zăpadă, de nu vedeai decât nişte ochi şi un bot mic şi negru mişcându-se, şi fugea cu noi şi se gudura pe lângă tine şi era să ne dărâme omul de zăpadă? Omul de zăpadă uriaş, avea 2 metri, au venit toţi copii din parc să-l admire şi să-şi facă poze cu el.
Acum, soarele e pe ducă şi cerul a căpătat o nuanţă roşiatică. Vine noaptea. Se înnorează şi începe să bată vântul…
A venit seara, stăm pe canapea,tu te joci pe hi5, eu mă uit la televizor, iar în fundal încă se aude Luna Amara. Mă ridic, mi-e poftă de nişte vin fiert cu scorţişoară. Mă întorc în cameră, sting televizorul, aprind lumânările parfumate din cameră şi sting lampa. Pui laptopul pe masă, iei cana de vin şi te cuibăreşti lângă mine, privind pe geam. A început din nou să ningă, cu fulgi mari şi pufoşi. Te ridici şi aprinzi beculeţele bradului de crăciun şi vii şi te ghemuieşti lângă mine. Mă uit în ochii tăi şi regăsesc luna pe care o vedeam vara. Şi nu ştiu dacă e luna sau reflexia flăcării de lumânare sau pur şi simplu lumina ochilor tăi, dar ştiu că de fiecare dată când mă uit în ei descopăr lucruri noi şi vechi şi sunt la fel de fascinat ca şi prima oară şi mă pierd, la fel ca şi prima oară…
Începi uşor să mă săruţi, muşcându-mă de buze, în timp ce te întinzi, trăgându-mă deasupra ta. Din player începe să răsune Rosu Aprins, în timp ce halatul tău se desface încetişor…
Te ridic şi te duc în braţe, în pat, te întind în cearşafurile albe patate de petale de trandafiri rosii şi te admir, apoi mă urc lângă tine…
Şi geamurile se aburesc, acoperind fulgii de nea, care acum cad încetişor, aşternându-se cum ne aşternem noi pe cearşaf…
Şi pielea ta miroase a scorţişoară.
Şi trăim un vis de iarnă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva!