marți, 13 aprilie 2010

Dimineti de aprilie

“Degetele se plimbă pe spatele tău, ca o adiere de vânt, dându-ţi fiori de plăcere, în timp ce buze moi şi o răsuflare caldă îţi ating ceafa şi umerii. Un mormăit şi o şoaptă în urechea ta îţi spun “neaţa”. Te întorci, îmi vezi focul din priviri şi îl stingi cu un sărut, lung şi din ce în ce mai fierbinte. Mă tragi deasupra ta şi mă înlănţuieşti, mă zgârii uşor pe spate în timp ce-mi muşti buzele. Mă uit în ochii tăi şi văd acea privire sălbatică, plină de dorinţă, plină de foc. Ai scăpat de orice fel de inhibiţii, iar inocenţa din ochii tăi s-a dat la o parte şi a făcut loc pasiunii şi dorinţei.
Şi mă transform în vampirul pe care ţi-l doreai, iar colţii mei încep să se plimbe pe gâtul tău, atingându-te, tachinându-te, făcându-te să visezi şi să gemi, aşteptând muşcătura…
Şi muşcătura vine, dar nu era cea la care te aşteptai. E mult mai puternică şi mult mai intensă, o mică durere, dar în scurt timp, valuri de căldură îţi inundă trupul, de sus până jos, făcându-te să gemi, făcându-te să ţipi, făcându-te să tremuri, făcându-te să vibrezi în timp ce îţi pierzi minţile de plăcere. Apoi, sfârşită, adormi în braţele mele, în braţele vampirului.
Te trezeşti în miez de noapte, cu o sete pe care nu ţi-o poţi explica, o sete pe care apa nu o satisface.
Intri în baie, te priveşti în oglindă, ochii îţi devin aurii strălucitori, ca de foc, iar apoi ţi se ivesc colţii. La început te sperii, iar apoi înţelegi. Vampirul te-a transformat, fără să-ţi dai seama, iar acum ai devenit a lui, ca el, împărtăşind amândoi nemurirea şi puterea. Vii în pat, mă trezeşti şi plecăm la vânătoare…”

Degetele se plimbă pe spatele tău, ca o adiere de vânt, dându-ţi fiori de plăcere, în timp ce buze moi şi o răsuflare caldă îţi ating ceafa şi umerii. Un mormăit şi o şoaptă în urechea ta îţi spun “neaţa”, trezindu-te din visul tău cu vampiri. Te întorci, îmi vezi focul din priviri şi îl stingi cu un sărut, lung şi din ce în ce mai fierbinte…

Un comentariu:

Zi ceva!