marți, 14 iunie 2011

Despre sinceritate la inceputul unei relatii, si in timpul acesteia.

De cele mai multe ori intalnim mai intai dragostea si apoi descoperim persoana potrivita pentru a o iubi, pentru ca privim mai intai spre nevoile ego-ului nostru si spre imaginea ideala a ceea ce consideram a fi persoana ideala, acea jumatate a sufletului nostru. Aceasta vad cei doi care aleg nesiguranta si tensiunea inevitabila la inceputul unei relatii.

Amandoi devin dornici (sau poate nu) sa descopere cu adevarat persoana cealalta si sa se releve pe sine. Autorelevarea inseamna a impartasi gandurile noastre unei alte persoane. In timp ce ne deschidem spre celalalt, facem si un proces de autodescoperire. Autorelevarea este totodata si o modalitate prin care ajungem sa avem incredere in cineva. Increderea se construieste de-a lungul timpului; aveti incredere in cineva dupa ce il testati si decoperiti ca va puteti baza pe el. Autodezvaluirea se afla sub controlul dumneavoastra, puteti spune cat de mult sau putin doriti.

Toti avem ganduri pe care nu le impartasim altora, secretele noastre, lucruri pe care le-am facut si de care ne simtim rusinati, sentimente pe care nu ne place sa le avem, lucruri care nu se potrivesc cu identitatea noastra, asa cum o percepem. Pe unele dintre acestea i le poti spune partenerului tau de-a lungul timpului. Pe unele nu le vei spune.

Atunci cand te dezvalui partenerului tau, iar acesta va asculta fara sa te judece, are loc ceva minunat. Esti acceptata. Acest lucru probabil il aflam foarte curand in existenta noastra. Un baiat de 7 ani, cand a fost intrebat ce este dragostea, a spus urmatoarele: "Atunci cand ii spui cuiva ceva rau despre tine si esti speriat, tu crezi ca nu o sa te mai iubesca. Dar pe urma esti uimit, fiindca te iubeste in continuare, chiar mai mult".

Fiind acceptati de altcineva, ne putem accepta pe noi insine, iar acest lucru este extrem de tamaduitor. In relatii, sinceritatea si autorelevarea constituie doua din cele mai puternice forte, care necesita timp si intelepciune in a citi semnalele interioare si a alege ceea ce este potrivit sa destainui. Nu exista nici o modalitate de a determina cat de mult dureaza acest proces, ce antreneaza emotii puternice.

Atunci cand aceste emotii apar, observa-le, permite-le sa se estompeze si decide daca doresti sa continui. Din cand in cand, s-ar putea sa ai nevoie de o perioada de reflectie care sa dureze cateva zile. La inceputul unei relatii, ce inseamna descoperire, risc, promisiune si entuziasm, dragostea poate fi o experienta coplesitoare, care te pune in contact cu emotii de obicei in stare latenta, dar cu cat te implici mai puternic intr-o relatie, cu atat este mai probabil sa devina satisfacatoare.

de Viorica Dragomir - psiholog Clinica Aquamarin
Bd. Decebal nr.6 , sect.3 (zona Piata Alba Iulia )
Tel : 0745.633.474 ; 0724.222.522 ; 021.326.52.90 E-mail: contact@aquamarin.ro www.aquamarin.ro


P.S.Mijlocul de a fi original: sinceritate absolută.  Fără sinceritate nu faci nimic. Oricât vei fi de iscusit şi de şiret, oricât vei şti să ticluieşti şi să sulimeneşti minciuna – ea rămâne tot minciună. Vei înşela pe un om, o generaţie, două, dar timpul… pe el nu-l vei înşela.



sâmbătă, 11 iunie 2011

Declaratie de dragoste!

Tu ești tăcerea credințelor mele

Pe care le risipesc si le adun din nou în mine,
Cu fiecare cuvânt ce te cheamă
Cu fiecare surâs ce te-așteaptă.
Tu ești un ochi deschis
Spre întunericul sufletului meu,
Sub pleoapa căruia se zbat
Tonurile însângerate ale visurilor.
Tu ești poate însuși dragostea mea
Care crede numai în tine,
Limpezindu-si apele
În frânturile surâsului tău.
Îți port uneori pașii în priviri
Si surâsul în joc de petale,
Îți dărui zâmbete si-ti fur amintiri
Ascunse în șoapte domoale.
Sunt zâmbet si lacrimi pe-același obraz
Sunt ras si durere si vise,
Sunt pus pe șotii si-s plin de haz
Si-s trist de genele-nchise
Sunt basmul frumos dorit de un copil
Sărutul furat la-ntâmplare
Sunt scrisul stângaci în nopți de april
Sunt prima si ultima floare
Sunt mâinile tale duioase si reci
Sunt noaptea ce n-o poți rosti
Sunt visul purtat în gând de-amândoi
Sunt miezul de noapte si norii de zi.
Eu sunt un zbor frânt
O melodie de aripi neterminata,
Un pas desculț pe o plaja fierbinte
Un zâmbet pierdut în rasul tău.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisa dar niciodată citita,
O mana alunecând pe un pian
Într-o simfonie a cuvintelor nerostite.
Eu sunt o fereastra deschisa
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au înghețat fără rost
În ierni de așteptare.
Tu ești dimineața alba care-si lipește
Trezirile reci si moi de geam,
Tresărindu-mi tăcut în perdele
Știind ca tu ești tot ce am.
Tu ești soarele cu fruntea fierbinte
Stinsa într-un apus de nedeslușit,
Rostogolindu-si visător chemările
Spre alte chemări.
Tu ești cu ochii umezi
De surâsul stelelor,
Ce tremura adânc de dureros în mine
Când șoaptele mele ti le dăruiesc.
Tu ești noaptea cu iubiri necunoscute
De nimeni înaintea mea,
Care te stăpânesc si pe care
Încerc îngenunchiat sa o aleg în cuvinte.
Tu ești primăvara cu inimi înflorite
Răsfirând crengile de cais,
În fiecare fereastra
A ochilor mei înfrigurați care te așteaptă.
Tu ești răsuflarea de foc
A macilor lui August,
Ce-mi îngenunchează furtunile
Cu tot atâtea răsărituri pentru iubirea Ta.
Tu ești ploaia copacilor
În tremurul serii de toamna,
Si cântecul meu
Te leagănă în brațe mângâietoare.
Tu ești iarna cea pustie
Ce mă frânge în fiecare despărțire,
Cu ochi străini si plecări nedefinite
Spre tarmuri stinse de dor.
Tu ești lumina din fiecare floare a grădinii mele
Care se înfiora sub numele tău,
Si-si înalta miresmele
În sonoritatea alba a unei chemări.
Tu ești tăria ce se ridica în copacii mei
Si le înflorește crengile,
În ciorchini grei de culoare
Cu un zâmbet copilăresc.
Tu ești cerul meu senin
Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,
În fiecare noapte când caut răspuns întrebărilor mele
Dincolo de farama de luna oprita în geam.
Tu ești pasul nehotărât
Al străzilor mele înfrigurate,
Din diminețile când te așteptam
Cu aripi înălțate în zbor si ochii înlăcrimați de durere
Te iubesc cum iubesc diminețile
Pure si adevărate care-mi urca-n vine,
Ca un cântec închis în trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tău.
Te iubesc cum iubesc florile
Ce-si înalta culoarea sub ochii,
Unui albastru imens
Si greu de strălucire.
Te iubesc cum iubesc cerul
Sprijinit pe frunțile noastre,
Ca un cântec uriaș de mâine
Ce ne unește visurile.
Mă întreb de-i cu putința
Ca tu sa mă iubești
O ! Tu cea cu ochii verzuii
Atât de limpezi si frumoși.

Adevaruri

Tu


Mi-ai alinat inima
M-ai îndurat
M-ai schimbat
Ai împărțit cu mine
M-ai certat
M-ai ținut de mână
M-ai înjurat
Ai crezut în mine
M-ai ascultat
M-ai așteptat
M-ai purtat
Ai râs de mine
M-ai căutat
M-ai sărutat

Tu m-ai iubit.

Și încă o mai faci.

Tu de ce ai nevoie ca să fii fericit?

Aș vrea .....niște lucruri. Lucruri de om mic, visez și eu, ziua, noaptea, dar mă opresc devreme, e doar un film din mintea mea, viața e cu totul alta.
Sunt un naiv. Mi-au spus mulți asta, până și eu mi-am spus-o. Nu prea ai ce să faci cu naivitatea în lumea asta. Și sunt trist, că mă vor schimba...

Tu de ce ai nevoie ca să fii fericit?
Într-o lumea ideală îmi vor răspunde: "iubire", în lumea asta, iubirea nu e de ajuns, dar ei uită că Iubirea e caldă, iartă, e frumoasă, sinceră și inocentă.

Pentru tine!