bagaj sufletesc

"Nu e suficient să avem reguli şi o pildă frumoasă sau două. Iertarea este personală."
Am incept cu aceasta fraza si am sa va explic de ce va vorbesc despre iertare...

„Trăim într-o societate care ştie puţin despre iertare; căreia puţin îi pasă de iertare. Cred că o cauză majoră ce contribuie la distrugerea relaţiilor în cultura noastră este absenţa iertării. Cultura noastră ne împinge să fim ne-iertători. Sunt adulaţi şi apreciaţi cei ce nu iartă. I-am făcut eroi pe oamenii ce ucid şi-s răzbunători.”(Mc.Arthur)

Este o adevărată artă să ştii să-ţi ceri iertare. Mai ales dacă eşti orgolios. Mi s-a întâmplat de curând să rănesc doi prieteni foarte buni şi pe moment să nu-mi dau seama cât de deviant a fost comportamentul meu. După ce am realizat cât de grav a fost, mi-am cerut scuze, şi mi-a fost foarte uşor să fac asta, pentru că mi-am recunoscut vina.

Tot secretul este să conştientizezi atunci când răneşti pe cineva, şi să-ţi recunoşti vina. Şi asta nu pentru că se spune că ,,greşeala recunoscută e pe jumătate iertată’’, ci pentru că o să te simţi mult mai bine atunci când recunoşti că ai greşit. Cel mai greu este cu persoanele care, deşi realizează că au făcut rău altora, au tendinţa de a se disculpa(uneori chiar şi eu), sau, mult mai grav, de a arunca vina asupra celeilalte persoane sau a minimaliza greşeala făcută.
Nu sunt psiholog, scriu din propria-mi experienţă şi/sau a prietenilor mei.



Da, nu e uşor să-ţi ceri iertare, şi depinde foarte mult de maniera în care o faci, dar, înainte de a-ţi lua inima-n dinţi pentru ,,mea culpa’’, gândeşte-te bine, fii sincer, doar tu cu tine, şi analizează tot ce ai făcut sau ai spus şi pune-te în situaţia persoanei pe care ai rănit-o. Atunci îţi va fi mult mai uşor să spui cuvintele magice, chiar şi dacă eşti cel mai orgolios şi mai mândru din acest univers. Mai gândeşte-te că nimeni nu e perfect, cu toţii greşim, dar contează foarte mult să recunoaştem asta.

Nu lăsa timpul să treacă. Am auzit că există persoane care nu mai vorbesc multă vreme cu cei faţă de care au greşit – din jenă, sau pentru că nu ştiu cum să îşi ceară iertare, sau consideră că, dacă lasă timpul să treacă, vina se va diminua. Fals! Cu cât rezolvi mai repede neînţelegerea şi spui ,,cuvintele magice’’, cu atât va fi mult mai bine. De ce să stai să te perpeleşti, să nu-ţi mai iasă nimic pentru că te macină dorinţa de a rezolva o problemă? ,,Îmi pare rău’’, ,,îmi cer scuze’’, urmate de explicaţiile de rigoare, sunt foarte simplu de pronunţat şi vei simţi o mare uşurare.

Nu-ţi fie teamă de reacţia persoanei faţă de care ai greşit. Dacă vei primi un refuz, sau o ,,amânare’’ a iertării, nu înseamnă că cel sau cea faţă de care ai greşit nu se gândeşte sau nu îi pasă sau nu vrea să treacă peste întâmplarea respectivă. Până la urmă, tu eşti cel care a greşit, şi trebuie să aştepţi ,,cuminte’’ verdictul. Poate că sună bine în teorie, dar crede-mă că şi practica e constructivă, am simţit-o pe pielea mea! Succes!

Şi inainte de toate iarta, arunca toata energia negativa acumultata si toate frustrarile si ia-o de la capat. Nu lasa paharul sa se umple si numai asa vei putea fi fericit... pare imposibil... dar crede-ma... e mai usor decat crezi... nu trebuie decat sa incerci si cum spunea un filzof " „cel mai lung drum începe cu un pas" Şi drumul meu tot cu un pas a început şi încă îl parcurg cu paşi mici, de bebeluş, pentru că nu am curajul de a face un pas mai mare, pentru a parcurge o distanţă mai lungă deodată.dar o sa-l am intr-o zi!