Iubesc, deci exist!!!

Traiesc de-o viata balansandu-ma intre decizii contrare, ma invart intr-un univers de contraste. Aleg mult si culeg prost. Tanjesc sa invat regulile comparatiei sanatoase, dar nu izbutesc sa diferentiez binele de mai bine, raul de mai putin rau. In vreme ce altii traiesc in parul vietii, eu merg, indarjit, in raspar.
Ma incapatanez sa iubesc femei pe care le vreau smulsi din lumi ce-mi sunt pe de-a-ntrgul straine si, dupa nesfarsite luni de plans si truda, ma fulgera durerea ca n-as putea vietui nici o singura zi langa cea pe care am luptat s-o imblanzesc.
E tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos ca nu stiu sa iert, ca nu pot sa uit. Ma invart ametitor intr-un univers de contraste, dar n-am curajul sa opresc planeta, nu-ndraznesc sa vreau sa cobor. E primavara. E frig. E frumos.



"Dincolo de bine, dincolo de rau. Despre iubire"

bagaj sufletesc

"Nu e suficient să avem reguli şi o pildă frumoasă sau două. Iertarea este personală."
Am incept cu aceasta fraza si am sa va explic de ce va vorbesc despre iertare...

„Trăim într-o societate care ştie puţin despre iertare; căreia puţin îi pasă de iertare. Cred că o cauză majoră ce contribuie la distrugerea relaţiilor în cultura noastră este absenţa iertării. Cultura noastră ne împinge să fim ne-iertători. Sunt adulaţi şi apreciaţi cei ce nu iartă. I-am făcut eroi pe oamenii ce ucid şi-s răzbunători.”(Mc.Arthur)

Este o adevărată artă să ştii să-ţi ceri iertare. Mai ales dacă eşti orgolios. Mi s-a întâmplat de curând să rănesc doi prieteni foarte buni şi pe moment să nu-mi dau seama cât de deviant a fost comportamentul meu. După ce am realizat cât de grav a fost, mi-am cerut scuze, şi mi-a fost foarte uşor să fac asta, pentru că mi-am recunoscut vina.

Tot secretul este să conştientizezi atunci când răneşti pe cineva, şi să-ţi recunoşti vina. Şi asta nu pentru că se spune că ,,greşeala recunoscută e pe jumătate iertată’’, ci pentru că o să te simţi mult mai bine atunci când recunoşti că ai greşit. Cel mai greu este cu persoanele care, deşi realizează că au făcut rău altora, au tendinţa de a se disculpa(uneori chiar şi eu), sau, mult mai grav, de a arunca vina asupra celeilalte persoane sau a minimaliza greşeala făcută.
Nu sunt psiholog, scriu din propria-mi experienţă şi/sau a prietenilor mei.



Da, nu e uşor să-ţi ceri iertare, şi depinde foarte mult de maniera în care o faci, dar, înainte de a-ţi lua inima-n dinţi pentru ,,mea culpa’’, gândeşte-te bine, fii sincer, doar tu cu tine, şi analizează tot ce ai făcut sau ai spus şi pune-te în situaţia persoanei pe care ai rănit-o. Atunci îţi va fi mult mai uşor să spui cuvintele magice, chiar şi dacă eşti cel mai orgolios şi mai mândru din acest univers. Mai gândeşte-te că nimeni nu e perfect, cu toţii greşim, dar contează foarte mult să recunoaştem asta.

Nu lăsa timpul să treacă. Am auzit că există persoane care nu mai vorbesc multă vreme cu cei faţă de care au greşit – din jenă, sau pentru că nu ştiu cum să îşi ceară iertare, sau consideră că, dacă lasă timpul să treacă, vina se va diminua. Fals! Cu cât rezolvi mai repede neînţelegerea şi spui ,,cuvintele magice’’, cu atât va fi mult mai bine. De ce să stai să te perpeleşti, să nu-ţi mai iasă nimic pentru că te macină dorinţa de a rezolva o problemă? ,,Îmi pare rău’’, ,,îmi cer scuze’’, urmate de explicaţiile de rigoare, sunt foarte simplu de pronunţat şi vei simţi o mare uşurare.

Nu-ţi fie teamă de reacţia persoanei faţă de care ai greşit. Dacă vei primi un refuz, sau o ,,amânare’’ a iertării, nu înseamnă că cel sau cea faţă de care ai greşit nu se gândeşte sau nu îi pasă sau nu vrea să treacă peste întâmplarea respectivă. Până la urmă, tu eşti cel care a greşit, şi trebuie să aştepţi ,,cuminte’’ verdictul. Poate că sună bine în teorie, dar crede-mă că şi practica e constructivă, am simţit-o pe pielea mea! Succes!

Şi inainte de toate iarta, arunca toata energia negativa acumultata si toate frustrarile si ia-o de la capat. Nu lasa paharul sa se umple si numai asa vei putea fi fericit... pare imposibil... dar crede-ma... e mai usor decat crezi... nu trebuie decat sa incerci si cum spunea un filzof " „cel mai lung drum începe cu un pas" Şi drumul meu tot cu un pas a început şi încă îl parcurg cu paşi mici, de bebeluş, pentru că nu am curajul de a face un pas mai mare, pentru a parcurge o distanţă mai lungă deodată.dar o sa-l am intr-o zi!

Astazi imi este dor....

Astazi imi este dor ... Am impresia ca au trecut pe langa mine atatea clipe pe care nu am stiut sa le pretuiesc. E intensitatea cu care traiesc acest sentiment al amintirilor, al momentelor importante care mi-au marcat drumul spre viata. Cu fiecare clipa care trece ma adancesc mai mult intr-o uitare de sine care nu e tocmai nimerita pentru mine, mai ales in momentul acesta...

Ma intreb daca mai exista ceva in lumea asta in afara de suspiciuni, reprosuri, suparari, invidii, prostie, nepasare, interese si ganduri rele. Ma incapatanez sa cred ca exista ceva bun, orice, macar 1% din tot ce se intampla.
Viata are un mod ironic de ne arata ca putem merge mai departe. Toata suferinta poate fi depasita numai daca suntem alaturi unul de altul. Uneori in viata noastra simtim ca totul se prabuseste, simtim ca nimic nu mai e ca la inceput si dorim o schimbare, vrem altceva. Mergem mai departe, merg mai departe... departe de problemele ce ma coplesesc, departe de tot ce e in viata mea, bun, rau... din viata mea.

Ştii, când florile din nou s-au ofilit,
Când păsările departe au zburat,
Când norii de tristeţe nu mai plâng, -
De ce îmi ceri tu mie-acum

Să nu mai fiu trist?!?

Au îngheţat toţi mugurii pomilor,
Toate cântecele mute-acum par,
Toate visele fără sens acum sunt, -
Şi nu-nţeleg de ce tu crezi că pot

Să nu mai fiu trist?!?

Nici stelele pe cer nu mai clipesc,
Nici păsărelele în parc nu mai ciripesc,
Iar totul pare-a fi întunecat, -
Şi tu ai vrea

Să nu mai fiu trist?!?

Nu pot privi soarele,
Iarba să o păşesc nu îmi mai doresc,
Să vreau şi tot nu aş putea să mai iubesc, -
Iar tu îmi zici

Să nu mai fiu trist!?!


Nu pot… Să nu mai fiu trist!!!

Cineva spunea 'ca prin scris si vorbit se vindeca sufletul'. Se pare ca la mine nu are efect... sunt din ce in ce mai trist... se pare ca ma reprezinta... cu toate ca sunt o fire vesela.

E chiar atat de greu? Se pare ca tristetea si fericirea sunt surori si merg mana in mana... nu putem trai fericiti daca nu exista si putina tristete... cred!
Tristetea este atat de neagra, atat de cruda! Te face sa fii nedrept, sa fi rau si nefericit! Te face sa nu mai ai puterea de a lupta pentru ceea ce ai crezut ca este al tau, te face sa te inchizi intr-o cochilie si sa traiesti din amintiri! Amintiri UNICE, pe care tristetea le va sterge cu timpul...

'Zambeste ca nu stii niciodata cine se poate indragosti de zambetul tau'... spunea o vorba. Daca nu am avea tristete nu am sti sa pretuim fericirea si nici amintirile. Problema este sa stii sa te ridici din tristete, sa nu lasi niciodata sa te cuprinda amagirea clipelor de ieri, totusi maine este un nou rasarit de soare si nici o furtuna nu tine o suta de ani si... fericirea va veni cand nici nu te astepti.

Oare ce traim cu mai multa intensitate ... fericirea sau tristetea?

As vrea sa trec mai usor peste toate, sa alung tristetea, sa redevin ceea ce am fost. As vrea sa gasesc o sita care sa cearna tot trecutul meu. Sa lase suferintele sa zboare, sa se dezintegreze in neant, iar eu sa raman doar cu ce a fost frumos, cu amintiri care sa ma faca sa zambesc cu nostalgie.

Asa as pasi mai increzator in viitor, nazuind la culmi pe care n-am indraznit sa le escaladez pana acum, sa ma bucur de aerul rarefiat pe care au privilegiul sa-l respire doar cerbii si acvilele, sa ma pot intoarce apoi revigorat printre oameni.

Salbaticia naturii sigur m-ar face mai puternic pentru jungla vietii in care traiesc, cu amintiri si sperante la un loc.

Daca as reusi toate astea, atunci sigur as putea sa zambesc, desi ochii inca imi mai tradeaza o unda de tristete.

Si as mai vrea ca zambetul sa se transforme pe nesimtite in ras, in pofta de viata... chiar daca cineva m-a atentionat ca rasul e un animal periculos...

Uff...!


Ce inseamna sa fi trist?
Cel mai trist moment e atunci cand te afli singur in propriul tau interior!

In drumul meu,
In gandul meu.

E ceata.

Trec prin ea, ma-intorc acolo.
Ma-imbarc spre ea, m-apropii...
Vad blocuri...
......
Fuck!!!!
Ma-intorc,

La drumul meu
Spre casa.
In gandul meu...
SPRE EA

And I`m so happy...It`s over...The nightmare It`s over ...
Finish am spus !

Multumesc ! Multumesc , Andreea A, Cristina, Claudia, Adina, Cristiana, Madalina R ... Multumesc ... pentru tot si pentru ca existati.


p.s.Omul cel mai fericit e acela care face fericiti pe cat mai multi oameni!

poate maine

Poate intr-o alta viata vom scrie alte pagini
Fara sentimente,balade poate n-o sa mai fim straini
Nu m-am schimbat de atunci, am dezgropat destul trecutul
M-am trezit prea mult cu perna-n brate crezand ca esti tu
Dar tu nu era plecai spre o viata noua
Am pe obraz raze de soare dar in sufletul meu ploua
Nu mai am puterea de atunci , atunci luptam-n doi
N-am nevoie de tine, dar am nevoie de noi
Singur alerg prin ploi, ispitit ca de un pacat
Si te-as cauta dac-as afla pe ce drum ai plecat
La revedere draga mea, la despartiri zambesc oricum
Fara tine nu mor dar nici nu traiesc…
Se spune ca iubesti o data in viata, o singura iubire
Atunci cum se face ca suferim la orice despartire
Ne simtim mai neatenti , mai nervosi, mai multe slabiciuni
Mai singuri pe plaiuri mai vulnerabili la minciuni
s-au schimbat prea multe-n viata mea va spun intr-una
Da parca pleaca nori cand apari se calmeaza furtuna
Inima mea a luat-o razna striga sperand sa auzi
Si chiar nu inseamna ca nu plang daca n-am obrajii uzi
Alergam doar dupa bani vedeam asa un viitor
Acum am portofelul mai plin putin dar patul gol
Amintirea ta mi-e dusmanul cel mai de temut
Si cand dragostea vorbeste parca tot pamantu-i mut
Ciudat inca-ti simt absenta pare aberant
Da stai de prea mult timp in inima mea fara flotant
Doamne fa-o fericita ca-i un inger pe pamant
Mai bine orbesc decat sa o mai vad vreodata plangand
Sper sa ajunga ce-si dorea sa invete sa lupte pentru vise pline
Sa invete ca fericirea ei e departe de mine
Sa invete sa aleaga cand are de ales sa nu mearga pe drumul pe care a mai mers
Sa ajunga sa gaseasca sprijin iubind un pervers
Si ce mai conteaza acum care a gresit mai des
Care a iubit mai intens care pe care n-a inteles
Si ce mai conteaza acum…..
Da undeva candva ne vom revedea si atunci pasarile vor canta
Poate intr-o alta viata
Ne vom aminti
Poate intr-o alta viata vom mai fii copiï

It`s over pe dracu :-j

Si uite cum ... Nu stiu ... uite cum tot imi pasa si ... tot ma doare ... si uite cum .. uite cum trec peste mine si tot ... imi cade o lacrima pentru ea .. si ... chiar de as fi vrut nu as fi putut opri`o ... trebuie sa o las sa cada ... trebuie sa imi revin ... trebuie sa nu par slab ... dar sunt ... sunt slab ! Si nu pot face nimic in privinta asta ... uite cum sute de zile au trecut si credeam ca mi`a trecut ... si n`a trecut ... sau ... a trecut dar totusi mai e ceva acolo ce ma chinuie si ma injunghie fix unde doare cel mai tare .. In momente d`astea ce pot eu sa fac? Cand nu mai pot fi indiferent... nu mai pot sa uit de nimic ... si cand totusi imaginile ce le credeam uitate de mult imi vin in minte ca niste spini ce inteapa mai tare ca orice altceva....