Declaraţie de dragoste

Pentru viitoarea fostă.

Nu-mi cere să te iubesc. Nu-mi cere prea des să te ţin în braţe. O să te ţin în braţe când o să simt nevoia. Nu te întreba de ce sunt rece în mare parte a timpului. Ăsta sunt eu acum, îţi convine, ok, dacă nu, îmi pare rău, dar nu-mi cere să mă schimb, pentru că n-am s-o fac. Am sechelele mele şi trăiesc cu ele.

Nu-mi cere să-ţi zic că te iubesc, atunci când nu simt asta. Nu încerca să mă umpli de dulcegării, pentru că o să mă laşi cu un gust amar în gură.
Da, ştiu că pot fi şi altfel şi ştiu că ţi-am arătat că pot fi şi altfel. Dar asta nu înseamnă că şi vreau să fiu aşa tot timpul. N-ai spor la ceartă cu mine, pur şi simplu n-o să te bag în seamă.

Nu mă întreba de ce sunt aşa şi nu-mi aduce aminte. Nu mă pune să-ţi povestesc trecutul, pentru că trecutul e trecut şi rămâne în urmă. Bucură-te de prezent şi de clipă. Clipa e totul.

Nu, nu poţi să depăşeşti standarde şi nu poţi să egalezi momente. Nu mai există magie, a fost, a trecut. Poţi să îţi încerci trucurile şi poate o să mă prefac că o să cad în plasa ta. Dacă fac pe prostul nu înseamnă că şi sunt.
Nu, nu vreau să te fac să suferi, aşa că nu-ţi cer să te implici. Quid pro quo, deci nu-mi ceri nici tu mie şi suntem ok.

Nu mă întreba de ce sunt încruntat când pare că am tot ce-mi doresc aici. Dacă am bani, o casa, maşină in faţă, distracţie când vreau şi cât vreau şi cam tot ce vreau la discreţie, nu înseamnă neapărat că asta e tot ce vreau şi tot ce contează pentru mine. Ce vreau eu nu mai există de mult.

Momentan am alte priorităţi ce sunt situate pe listă undeva mai sus decât tine. Obişnuieşte-te cu asta.

Nu mă întreba care sunt lucrurile şi locurile mele preferate, pentru că n-am să-ţi zic adevărul. Da, te mint, ţi-am zis că nu vreau să te rănesc.
Nu, nu sunt încă un porc, chiar dacă poate părea aşa. Mă cunoşti prea puţin ca să mă judeci.
Nu mă întreba de ce sunt aşa. O să-ţi zic ceva la genul “Oraşul ăsta e un monstru ce se hrăneşte cu sentimente şi speranţe, şi tot ce îţi dă în schimb e iluzia că poate, cândva, ceva se va schimba în bine. N-o să se schimbe nimic în bine, o să fie doar din ce în ce mai rău.”

Ţi-am zis că sunt ciudat. Şi am dreptate cu oraşul ăsta. Îl urăsc şi îl iubesc în acelaşi timp, pentru că trăiesc şi respir prin el. Şi pentru că m-am hrănit cu sentimente şi speranţe, iar la schimb am dat iluzii… Şi nimic nu s-a schimbat în bine.

Nu te mai întreba ce-am vrut să zic. Nu contează. Treci peste.

Hai mai bine să mai bem un pahar de vin şi să ne-aprindem o ţigară, în timp ce ne uităm romantic unul în ochii altuia la lumina întunericului…