14 februarie

A trecut şi 14 februarie…

Acum, ameţit de aburii unei muzici bune, îmi aduc aminte cum, ameţit de vin şi de privirea ta şi de zgomotul mării de lângă noi, am sărbătorit şi am fost fericit. Clişeu sau nu, ne-am simţit bine. A fost distractiv şi ieşit din comun, şi cred că am reuşit destul de bine să ieşim din banalul Valentine’s Day şi să ne sărbătorim pe noi, pur şi simplu, ca îndrăgostiţi. Da, a fost ziua noastră, la fel de bine cum a fost şi a tuturor îndrăgostiţilor, dar dându-ne seama de cât de superficială e de fapt sărbătoarea în sine, am putut să ne bucurăm fără să cădem în clişeu. Şi până la urmă, chiar de am fi căzut, ce contează?

Pentru că a fost minunat, pentru că ne-am simţit bine, pentru că suntem fericiţi. Pentru că mi-a plăcut la nebunie cadoul ami ales cel in varianta digitală, pentru că te-am făcut să râzi cu al meu stupid cadou, pentru că m-am simţit foarte prost că n-am găsit ceva special. Pentru că mi-am dat seama că îmi place la nebunie oraşul ăsta, pentru că a meritat să tremur alături de tine.

Un 14 februarie romantic, îngheţat şi dârdâit, elegant, dar simplu, cu gafe amuzante, cu zâmbete pe buze şi cu priviri aruncate pe furiş, un peisaj suberb de noapte şi un vânt pe măsură, dar măcar aveau muzică faină. Cu o freză chinuită, cu haine ceva mai elegante, cu o Zeiţă magnifică şi din nou priviri pe furiş şi pe faţă, intimitate în mijlocul fast-ului şi fericirea din ochii amândurora, cu un prichindel simpatic care se holba la noi şi mergea într-o parte si cu o masă prea mică pentu atâtea persoane.

Şi a trecut şi 14 februarie…

Şi o să-mi aduc aminte mereu de el, pentru că a fost 14 februarie si a fost al nostru.

Au trecut câteva săptămâni. Câteva săptămâni de când suntem noi doi, ceva mai multe săptămâni de când a început povestea noastră, de la primul sărut sub clar de lună. Ceva mai mult de când am pus ochii pe tine. Şi timpul a zburat, fără să-mi dau seama, de când sunt cu tine. Şi în urmă cu un an, n-aş fi ştiut că am să ajung să trăiesc din nou… Şi a început povestea noastră, o aventură, iar acum, uitându-mă în urmă, parcă ar fi o poveste spusă de Chirilă, în unul din cântecele lui bune, unul din cele pe care le adorăm amândoi… Poate o să fie un cântec şi după povestea noastră, într-o zi. Poate e deja, sau poate o să-l scriem amândoi. Şi poate se va numi “Album…”.

Şi acum m-aş grăbi să dau save, să mă îmbrac şi să vin la tine, pentru că în jumătate de oră ai să citeşti chestia asta, şi nu ştiu dacă e ceva de capul ei sau dacă e o mare aberaţie. În orice caz, e făcută cu dragoste şi cu dedicaţie. Şi poate n-am reuşit să descriu bine toate amintirile plăcute pe care le am, dar am să le ţin minte mereu. Şi cadoul de la tine îl ţin pe birou, aproape de mine.

Iar acum… acum închide textul ăsta ce are pe fundal puţin Vama Veche, închide textul şi sărută-mă aşa cum ai făcut-o prima oară, şi lasă-mă să-ţi admir privirea şi lasă-mă să îţi miros părul. Adu-ţi aminte de atingerile fine şi şoaptele fierbinţi, de cortul ud şi de mare, de lună şi de gin, de buzele mele pe trupul tău cald, de dorinţe şi de vise, de priviri jucăuşe şi de un tremurat în apă, adu-ţi aminte şi sărută-mă.Vara-i e aproape!

Adu-ţi aminte de un 14 februarie friguros, dar frumos, şi sărută-mă.

Adu-ţi aminte de primul “Te iubesc” şi sărută-mă…

Adu-ţi aminte… 14 februarie… te iubesc… sărută-mă…



CU TINE vreau sa rad

CU TINE vreau sa tac

CU TINE vreau sa plang

CU TINE vreau sa sper

CU TINE vreau sa iert

CU TINE VREAU TOT!